Isn’t that cul?:>

Se vede ca de la o vreme imi place sa imi bat joc si de la distanta. Adica, as fi si eu o persoana ”care stie de gluma” daca nu vii tu si zici..’scumpi…numi dai o pozika cu u?” Wtf? ar mai trebui sa raspund?
Recunosc ca nu am avut parerea asta de la inceput. Acum vreo 2 sau 3 ani si eu prescurtam de zici ca fugea trenul dupa mine si scriam cu ‘k’ ca era mai cul printre cocalarii inovatori din vremea aia. Acum insa mi se face rau cand mai vad pe cineva scriind asa..si mai ales…MAI ALES.. sa faca greseli de ortografie (intentionate sau neintentionate…it doesn’t matter). Mai vad pe cate unii care nu stiu sa faca diferenta dintre ‘numai’ si ‘nu mai’ si iar ma apuca alergiile. N-oi fi eu profesor de romana..dar nu cred ca am facut greseli din astea pana acum. Vad ca am divagat si intre timp mi-am uitat ideea care de fapt era legata de messenger..nu neaparat de unii analfabeti. Pe locul 2 sunt id-urile de cocalari-manelari frustrati ca nu conduc lumea si se recomanda drept: ”bossu” sau ”bazatu” (?!). Bine…poate aici nu sunt indreptatita sa condamn pe altii, pentru ca am la randul meu un id de toata mila. Dar nu-mi ofer nici mie ocazia sa ma judec fiindca acum vreo 3-4 ani (de cand il am) eram o persoana total diferita, influentabila, naiva, care depindea de altii si care daca prietenele ei aveau id-uri ”sweet” si-a facut si ea unul sa nu fie pe dinafara. (ps: (asta pentru mine).. fa-ti timp si schimba-l cat mai repede…nu-ti fie lene!!)…..si damn…eu nu-s sweet…sunt cat se poate de amara:|

Mistretul cu colti de argint!!

Ştefan Augustin Doinaş, Mistreţul cu colţi de argint

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos…

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici …

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!…

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!…

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!…

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: – Taci…
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?…

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l…
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. – Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin…
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

Asta-i una din poeziile mele preferate. E foarte faina…cititi-o cei care nu ati facut-o pana acum:)

Rasism?

Am o fobie. Bine…nu e chiar o fobie dar NU suport sa se holbeze cineva la mine. Cand se intampla asta pur si simplu ma simt dezbracata de tot (si la propriu si la figurat) si caut cu privirea orice m-ar putea salva din a incepe sa zbier pe persoana respectiva.

Acum vreo 2 zile se facea ca eu m-am urcat linistita, obosita, terminata in autobuz dupa ce am terminat orele si mergeam incetisor (mai repede nu se poate) spre casa. La o oarecare satie s-au urcat 2 tigani. O tipa cu un ranjet respingator afisat permanent pe fata de portbagaj si un insotitor parca scos direct dintr-un lagar de concentrare nazist. Asta s-a asezat exact in fata mea si a inceput sa ma fixeze cu privirea. L-am vazut, nu am reactionat, pur si simplu am intors capul si am incercat fara succes sa nu ma uit cu coada ochiului. La un moment dat chiar s-a aplecat mai in fata si se uita la mine ca la felul 16. Atunci chiar am simtit ca iau foc si daca aveam o un baston cu un cui in varf (vezi ora de psihologie).. (sau o caramida) i-l implantam in cap fara niciun fel de remuscari. De ce am pus titlul asta? Pentru ca nu suport tiganii. Aici chiar nu vreau sa generalizez pentru ca nu tot sunt la fel, sunt constienta de asta, dar cei mai multi ma dezgusta prin simpla lor prezentA. Prefera sa cerseasca in loc sa munceasca si apoi sa te injure ca nu le dai nimic si pe langa altele au si caracterul ala de nimic. Nu-s rasista…chiar nu sunt! Dar astia ma enerveaza la culme…

Name analysis.

Cand m-am interesat? No idea..dar…in caz ca nu stiati..’Roxana’ e de origine persana si inseamna zori de zi.  Nu stiu cata importanta are asta, dar zau ca ma simt bine cand stiu ca semnific lucrul asta. Cat despre celalalt nume..Andreea..mi-am reimprospatat memoria si cica inseamna ‘al omului’.  Dupa discutia cu Lox despre nume..am stabilit exact care nume imi plac si care nu. De unde si pana unde nu stiu, dar imi place Medeea si de baiat….cred ca Andrei. Voua ce nume va plac? Sa va aud acu’

Ps: Am zis ca ma abtin sa scriu despre asta da’ pur si simplu nu pot. De la inceput, dupa ce mi-am pus nickname-ul ‘Haylie’ am zis ca orice ar fi..nu am sa raspund vreodata daca cineva ma striga asa. Dar…..s-a intamplat (si inca de 2 ori), iar acum mi-e ciuda rau de tot. Si …TU ACELA..care mi-ai zis asa..daca prin absurd vezi asta..sa stii ca esti foarte, foarte rau:))

mai..iunie…iulie

Sa stiti ca am invatat ceva din toata tarasenia cu 1 mai (va spun la sfarsit)
Nu am de gand sa povestesc pentru ca nu am rabdarea necesara si ar fi prea multe de spus. Au fost, in schimb, cateva chestii care nu si-au prea avut locul.

In ordine cronologica avem asa:
Adi piromanul da foc unor trestii, focul se intinde, incepe sa arda o salcie. Focul este stins in cele din urma dupa ce toata lumea a admirat privelistea si nu a facut nimic.

Numarul 2: subsemnata a baut doua energizante consecutiv si apoi s-a asezat frumos la umbra pentru vreo 2 ore…dupa care a inceput sa tremure de zici ca avea convulsii pentru inca o ora si ceva.

Ce am invatat?….Esti NIMIC fara prieteni!

Question!

Cica in sfarsiiiit o sa am windows 7. D’aia ma despart pentru cateva zile de calculator.

Acum, in schimb, am venit cu un gand…interesant, zic eu.

Daca ar fi sa aleg intre a fi frumoasa si proasta si…….destepta si urata….in mod clar as alege a doua varianta. De ce? Daca m-ati cunoaste…v-ati da seama. Bineinteles ca nu trebuie sa se ajunga la extreme de genul asta dar…totusi…

Intrebarea este: Voi ce ati alege? Nu conteaza daca sunteti barbati, femei, pisici..etc. Vreau raspunsuri:)

Mainile in pamant, am zis!

Nu am de gand sa dau detalii, nu vreau sa fac referiri, nu-mi pasa daca generalizez.
Am fost, se pare, azi sa plantam ‘viitorul mamei natura’, copacei dragutei (erau mai exact bete) intr-o zona din mijlocul…mijlocului la sugestia (ne-a pus pistoalele la tampla, va zic!) unui prof. Cladura maaaareee, pamant uscat, elevi dornici de a ajuta natura (cum sa nu) si…..si caldura mare. Eu vreau sa va spun de pe acum ca am trait 11 ani la tara si mai stiu putintele lucruri asa ca nu mi-a trebuit prea mult sa ma apuc de treaba. Serios, sunt o persoana foarte cooperanta cand vine vorba de treburi din astea. Apoi:
-Iti bagi mainile in pamant?
-ahmmm…..da…

Bun. Mi-am bagat mainile in pamant (PAMANT murdar) fara sa-mi pun manusi ca restul populatiei (fara adjectiv). Sa-mi dati in cap!

Mai…..pana acum…niciodata nu am folosit manusi si nu simteam oricum nevoia. Si trebuia sa vedeti cum se mira lumea cand ma vedea cu manutele (fine, ce-i drept) murdare.

Ei bine, daca voi nu vreti….eu vreau! (adaptare dupa subsemnata)

Myriam sais:

Sa zic sweet 17? (nu)

Bai..deci… azi e ziua mea. Am in sfarsit 17 ani si ma inspaimant cand ma gandesc ce repede a trecut timpul. In fine…..vreau sa stau linistita si sa ma bucur de noua mea camera:

Acu’ ma dau mare… da’ am voie!!! Adica imi dau eu voie:)
Dupa cum probabil stiti, sunt o maaaare berbeaca. Daaa…..berbeaca! Ca sa aflati mai multe despre aceasta dificila zodie….fraceti o vizita la Emma si daca nu gasiti nimic (putin probabil)…intrebati-o cu incredere pe ea. E experta:)

Nu vreau si nu pot sa renunt la:

Si uite asa mi-a fost pasata o noua leapsa (zau fratilor…..nu-s eu persoana pentru chestiile astea) de la Emm. Asta special pentru ca sunt cam berbeaca cateodata:). Let’s see!

1.In primul rand nu as putea renunta niciodata la muzica. Ma defineste cu succes in orice context si ma ajuta sa ma calmez sau sa ma enervez, depinde de situatie. (imi place si sa cant, as you know)
2. De asemenea, nu as putea renunta la pisici. Da, pisici. Sunt cele mai dragute, pufoase, torcatoare animale si sunt si foarte iubitoare. Exactly what i need:D
3. Apoooi…nu as putea renunta la prieteni. Desi imi place mie sa cred ca nu am nicio problema fara ei, nu-i asa. Pot sa fiu oricat de singuratica sau retrasa vreau, dar fara sprijinul/criticile/intelegerea prietenilor nu as ajunge nicaieri.
4. Asta poate parea putin exagerat, dar nu as renunta la fuste pentru nimic in lume. In primul rand pentru ca sunt feminine si in al doilea rand pentru ca de cand ma stiu, am purtat mai mult fuste.
5. Cartile. Da…..cartile nu le-as abandona voluntar. Pur si simplu…atunci cand vad o biblioteca…ma simt asa in elementul meu… si nu pot sa ma abtin din a cerceta tot ce e acolo. Pe deasupra, nu pot sa dau o carte cadou. Ultima data cand a trebuit sa fac asta, am cautat prin toata biblioteca si nici de dubluri nu m-am putut desparti.

Cu siguranta, daca ma gandesc bine o sa mai gasesc destul de multe lucruri care ar fi mai mult sau mai putin indispesabile. Deocamdata….leapsa zboara…cica…ca o albina pana la Simplu!