Mos Craciun cu plete blonde

Simt nevoia sa scriu. Pacat ca ideile lipsesc. De asta am sa ma apuc sa va prezint cum decurge pe la noi o sedinta de colindat.

In primul rand ne grupam vreo 15 (poate si mai multi) si timp de 3 luni inainte de Craciun ne scoatem ochii pentru ca nu stim pe cine sa mai invitam sau pe cine sa scoatem. Vine ziua cea mare (adica zilele, ca-s doua…la noi numai asa se poate), noi astia mai izolati bineinteles ca intarziem, apoi intr-un sfarsit ajungem, mai stam vreo jumatate de ora in mijlocul drumului (nu de alta da’ e mai cald ca in octombrie) si apoi ne deplasam spre……zona interzisa.

-Prima casa: Stam toti ca niste sarmale miloage si ne uitam pana in creierul celui din fata noastra, apoi ii zicem sa ne multumeasca ca i-am facut o tomografie pe gratis.

-A doua casa: Ne mai destindem si incepem sa ne aruncam pe jos ca niste balene esuate si osedate de sex.

-A treia casa: Ne asezam din nou pe ce apucam si infulecam (nehaliti fiind) tot ce ni se da.

-A patra casa: Acolo nu mai stiu ce facem (vinul isi face efectul)

Mai urmeaza inca ceva case si la 6 dimineata fiecare doarme frumusel in cotetul sau.

In cea de-a doua tura (adica in urmatoarea seara) ne calcam pe labe, fiecare nestiind ce sa faca pentru ca este timizi la noi:D   Cand ne revenim, fiecare incepe sa se indeletniceasca cu cate o prostie, eu ma enervez si ii injur pe toti si asa se termina povestea.

Noapte buna!

Tarnava? (faina…ha?)

Va prezint Tarnava in toata splendoarea ei! Este raul cu apa galbena infestata cu tot jegul posibil, dar in care noi ne scaldam ca niste disperati fara cap si iesim mai rau ca niste porci. Am tot vrut sa fac baie la miezul noptii in minunatele -2 grade, dar am renuntat la idee. Totusi e un rau si poate fi periculos noaptea, mai ales ca nu e niciun fel de lumina.

Si apropo…..mi s-a incretit parul. Cred ca am sa ma sinucid… (asta e o gluma facuta dupa niste specimene).

Deci…va place apica?

Auleo!! (mai pe romaneste ”aoleu”)

Tocmai mi-a venit ”aproape geniala” idee sa va povestesc despre un obicei de prin partile noastre, dar care in fiecare sat/localitate/oras/metropola are un nume diferit. La mine in sat se numeste ”Aulit”. Pe data de { puncte puncte prin postul Pastelui..cred}, intr-un sat de -o,oo12 km patrati se aduna n-spe mii de gramezi de oameni intr-o zona fara prea multa jungla ca sa faca un foc de tabara, sa stea in jurul lui sa-si incalzeasca fundurile si sa urle dupa alti oameni din propria gramada: ”Auleo, balaureo…de la Lenuta din pat pana la Costica sub pat!! Si daca la Costica nu-i place, Lenuta tat zdrob sa face!!! (+rasete si injuraturi printre dinti de la persoanele in cauza)..(cu ”tat” si ”sa” ca ase-i pe la noi).

Asa se intampla in cadrul gramezii mele din capul satului, fara pic de tovarasi de ras. In celelalte gramezi cu oameni mai elevati nu prea stiu ce se intampla, doar ca pare mai interesant ca la noi. De dimineata (aproape) se aduna copilasi oligofreni care nu stiu sa se fereasca din fata masinilor si cara (tarand pe drum) cauciucuri de toate marimile ca sa arda mai tru focul. Bineinteles, aproape de fiecare data nu iasa ceea ce si-ar fi dorit fiecare, rezultand o flacara mare si smechera ce arde in toate partile (nu in sus) pe o gramada (inintial inalta, ulterior cazuta) de tulei uzi si 3 sticle de tuica cu sposorizarea lu’ nenea Vasali. Inainte de asta, copiii oligofreni de care vorbeam inainte se duc la groapa de gunoi a satului si isi cauta ca milogii niste conserve in care isi vara carpe si motorina, le leaga cu sarma, le dau foc si fug cu ele prin jurul focului, invartindu-le pe deasupra capului, doar doar isi CABORNizeaza les cheveaux.

Asa ca, in fiecare an la data pe care v-am prezentat-o la inceputul postului se pot admira foace pe toate crestele neascutite ale dealurilor din judetul Alba si imprejurimi auxiliare (adica probabil alte mai mari judete din Ardeal….Doamne ocroteste-i pe romani!).

Pescar in devenire!

Asta vara am facut un lucru pe care voiam de mult sa il fac. Am invatat (daca se poate spune asa) sa pescuiesc cu mana. Sincera sa fiu ma cam saturasem sa vad baietii cum fac chestia asta si prind o tona de pesti, iar eu stau doar si ma uit. Asa ca am cerut meditatii, ca neh….si mie imi trebuia. Treaba e ca inainte sa ma bag in apa si sa imi pun mainile in pozitia corespunzatoare (pe acre inca o mai incurc……apa mica…apa mare…pentru mine tot aia) am primit niste incurajari foarte calduroase gen: mai bine stai in loc ca poate te sperii. Zau? Mie imi plac pestii. Si sa ii mananc, si sa ii prind, si sa pun mana pe ei. Bineinteles pana acum am mai pescuit si cu undita. Nu sunt mandra de niste capturi impresionante, dar hai ca merge. Cum spuneam, am inceput sa pipai cu mana pe acolo (ce-i drept, cam stangace) in incercarea disperata de a prinde ceva. Probabil va imaginati continuarea. Exact. Nu am prins nimic…doar vreo 2 pestisori care mi-au scapat. Cu doza de ghinion de la prima incercare, evident ca am vrut sa ma perfectionez (nu eram nici macar la stadiul de amator), asa ca am mai mers de vreo 2 ori. Am reusit sa prin, spre satisfactia mea, doar un mini-pestisor de vreo 2 centimetri si am scapat un somn cam cat palma care se uita dubios la mine de sub nicte buruieni. Pana sa imi elaborez eu un plan de atac, s-a saturat sa mai astepte si si-a luat zborul. Iarasi esec.

Sper ca vara urmatoare sa reusesc sa prind un peste mai normal. Nu de alta, dar tre’ sa ma mandresc si eu cu ceva!

Lady cicatrice

Si uite ca totusi am reusit sa imi fac timp pentru ca sa va povestesc cate ceva din ,,minunata” mea vacanta. Nu ca v-ar interesa, dar nah, ma flatez si eu.

Cam prin iulie am facut o escapada la mare cu familia, lucru pe care sincera sa fiu, nu prea aveam chef sa-l fac. (Eventual sa fi mers intr-o tabara, cu prieteni de varsta mea ca sa imi pot permite mici libertati:D) Acele 6 zile s-au scurs foarte repede cu tot cu nemultumirile mele care intre timp s-au transformat in adevarate surse de iritatii si plictiseala. Si asa se face ca intr-o zi cu soare (si vant, dar nu mai conteaza…vreau sa fie perfect) am luat-o la fuga………. Stati ca era seara. Rectific. Intr-o frumoasa seara (fara soare…vantul se pastreaza) am luat-o la fuga imbracata intr-o rochita scurta de vara (bineinteles) din camera mea, a carei usi (mari de altfel) era plasata intr-un mod cam ciudatel cu pragul in partea stanga mult mai lat decat in dreapta. Si frumusel, intr-un demaraj de zile mari (fugeam de frate-mio) am deschis la repezeala usa si am avut o inevitabila coliziune cu partea din stanga a pragului, care s-a soldat cu mine impleticindu-ma si apoi cazand si tinandu-mi mana pe obraz cu o privire plina de teroare. Frate-mio iasa, se uita la mine, incepe sa rada si ma intreaba ce am patit. Eu, ridicandu-ma (tot cu teroare), constat ca i-am tras un cap cu toata puterea la bietul prag (care nu avea nicio vina) si m-am ales cu o batucitura de zile mari plus o zagrietura pe pomete. Frumos….foarte frumos. Era chiar si mai frumos daca aveam o bucata de carne ca sa nu ma mai chinui cu gheata. Ei…in urmatoarele 6 sau 7 zile sa zicem m-a durut groaznic de tare si aratam ca si cum as fi iesit din razboi. Acasa, dupa ce a trebuit sa explic la toata lumea ce am patit (evident, explicatie urmata de rasete pe alocuri) m-am ales cu cateva teorii realiste (nu fanteziste, Doamne fereste!) despre cauza bataturii si zgarieturilor, care intr-un final au devenit cicatrice:

1. M-a lovit bunul meu frate cu pumnul in fata. (N-ar fi intraznit, sunt prea fragila)

2. M-a lovit tot bunul meu frate cu chestia aia de batut snitelele (Nu aveam acolo asa ceva)

3. M-am batut cu Chuck Norris (Si bineinteles, am invins. Tot ce se poate)