Ok. Nu-s eu genul care se uita la siroape si stie pe dinafara toate filmele de duzina cu continut sa zicem romantic, dar azi am vazut unul din aceste filme care chiar mi s-a parut dragut.
Acum, inainte sa ma apuc sa povestesc, am sa va spun ce imi place. Asa cum rezulta si din convorbirea cu tovarasu’ Gabi, eu ador: sf-urile, sfarsitul lumii, profetiile, tornadele, vulcanii, tsunami-urile, Egiptul, misterele, mumiile si multeee chestii din astea. Cred ca v-ati facut o idee despre filmele care imi plac.
Asa….. sa revenim la ce am zis inainte. Cum spuneam, azi am vazut un filmulet de duzina, ce-i drept, care se numea (in traducere romaneasca): PS: te iubesc. Titlul original nu stiu care e, poate tot asta…. Ce mi-a placut la el? Nu stiu, sincera sa fiu. Pur si simplu a fost o poveste draguta, trista, care il avea ca protagonist pe mortul Gerard Butler, care pentru un om la varsta lui nu arata rau deloc:))
N-am sa va povestesc filmul, astept sa va uitati voi la el, asta daca vreti sa va uitati. Bai…eu in esenta sunt o tipa (imi place sa zic ”tipa”) dura, dar duritatea asta se sfarseste la o anumita limita. Sa stiti ca am si eu mometele mele de ”ce frumos e romantismul”. Acum inchei….
