8 noiembrie 2010

Si uite ca acum suntem in……(sa ma uit)…14 februarie 2011. Ar fi trebuit sa stiu ce data e azi ca am vazut multe inimioare, da’….cand omul e asa de miscat de manifestarea iubirilor adolescentine mai ales, tumultoase si pline de nabadai i se incetoseaza mintea si nu mai vede decat o zi normala, mohorata de iarna. Asta e o data foarte potrivita (nu stiu de ce, dar suna bine) ca sa imi reamintesc sa imi sterg contul de pe wordpress si sa renunt definitiv si irevocabil (drastic, right?) la blogul asta al carui design nu m-a interesat niciodata catusi de putin. (blogul) Ar merita sa bocesc cu suspine pentru el un pic asa, dar o sa las asta pe alta data ( o data mai indepartata de prezent) cand o sa imi amintesc ca am avut si eu blog odata, si cu lacrimi in ochii rosii de atata tristete coplesitoare o sa incep sa urlu la luna si sa-mi regret decizia. Pe parcursul timpului chiar m-am indragostit de voi toti (cu unii ma chiar gandeam sa ma casatoresc) si v-am citit pe nerasuflate. Mi-a placut ce am vazut, mi-a placut ca m-ati placut si tot asa….

Nu as vrea sa incep sa expun regretele, multumirile si fericirile datorate detinerii indelungate (i guess) a unui blog, asa ca o sa imi iau la revedere (desi nu cred ca isi mai amiteste nimeni de mine acum)…si nah…cu unii ma mai intalnesc pe mess…cu altii deloc… asa-i viata. (revin sa va mai comentez asa o data de amorul artei pe toti si dup’aia gata sarada).