1+1=cati poti duce

As vrea sa spun..si o sa spun….ca nu-l las! La blog ma refer… Nu..nu il las. Ma gandeam ca poate apoi o sa imi fie prea dor de cealalta eu, asa ca o sa raman, o sa ramana si blogul, dar poate ca o sa vin pe aici mai rar cateodata. Si daca tot mi-am anuntat revenirea, o sa incep cu o poveste:

A fost odata ca niciodata o fosta blonda fara nicun pistrui pe fata…pe nume….cum? Da…Roxi. Intre timp, Roxi s-a facut asa un pic mai mare, satena, a capatat pistrui si nu si-a rupt vreun picior sau vreo mana. Acum are o compatrioata sarita de pe fix si excesiv de zambareata, pe numele ei (de necontestat) Gigio. De cativa ani incoace isi povestesc una alteia tot ce li se intampla, probleme mari, mici……probleme politice care au legatura cu turcii (stim noi), remake-uri dupa versurile unor melodii adaptate la stare…si tot asa. Roxi e partea cu glumele, ironiile, sarcasmul, incapatanarea, sictirul, misto-ul, iar Gigio…partea ”care nu se mai opreste din ras”, vorbareata, cu un claxon de zile mari si care se roseste la orice vorba mai nelalocul ei. Impreuna formeaza un duo, puternic, impiedicat, care nu se codeste sa puna la  punct o melodie idioata ca mai apoi sa o cante in fata unor oameni. (bineinteles ca asta nu s-a mai intamplat, dar mi-a marcat….curajul sa zicem). Au acum, in anul 2010 o pofta cumplita de palavragit vrute si nevrute si comentat la fiecare gest sau vorba. So..aveti grija! Bineinteles…am exagerat putin in unele privinte, dar nu strica sa crezi ca ai un kilometru cub de inteligenta si apoi s-o dai in bara urat de tot. Inveti din greseli…

tai tai….

Da. Stiu… Nu am mai scris de mult. Cu siguranta nici nu v-a interesat……tocmai…nici pe mine. Am fost destul de ocupata cu romana si plansul de mila. In rest..nimic nou.

Maine plec din nou la tara (cum probabil v-ati obisnuit) si vreau…da’ chiar vreau sa raman intr-o zi din scurta vacanta aici peste noapte. Problema e ca nu se poate singura….ca tata-i….ca tata. Siii….nu stiu cum sa fac. Pana la urma oi gasi eu o solutie ca nu-i capat de lume.

Un al treilea aspect ar fi ca iubirea mea Gabi mi-a dat un premiu pe care oricum nu-l prea merit. Cica…’’scriitor de exceptie”….:|

Un al patrulea ascpect…e ca…..nu stiu…ma gandesc sa renunt la blog. Nu de tot…dar…parca nu ma mai regasesc aici. Am petrecut destul de mult timp departe de voi si acum nu va mai cunosc. Nici timp nu am sa va cunosc din nou… Inca nu am luat o decizie…o sa ma gandesc bine in schimb:)

Paaac!! Si rata cadeee…

Nu stiu cum de am uitat sa termin de povestit. Incepusem sa va spun ce am facut in vacanta si am uitat de un detaliu nu prea distractiv. Daca nu ma insel, prin 28 am fost cu cativa prieteni la ziua unei vecine de la oras. Eu atunci eram la tara asa ca a trebuit sa luam toti autobuzul ca sa putem ajunge. Zis si facut. Ne-am urcat in troleu, am ajuns la Alba si apoi am mers la mine acasa pentru ca eram asteptati doar pe la 5. Dragii si scumpii mei compatrioti mi-au speriat vecinii cu urletele si rasetele lor si au fugit prin casa ca niste berzmetici. Ceea ce mi-a placut cu adevarat insa, a fost faptul ca s-au simtit ca acasa. Pentru mine asta e foaaaarte important! Ei…dupa ce si-au facut putin de cap, a venit timpul sa plecam la sarbatorita. Si dusi am fost… Doar ca acolo s-a intamplat ceva nu tocmai incurajator. La un moment dat, un prieten a alunecat pe covor si a calcat strab cu piciorul. I s-a umflat, il durea groaznic de tare si nu putea merge. Si ca sa nu uit din nou, mentionez ca anul trecut tot de revelion a fost in spital operat de ruptura de menisc. Buuun…a stat cam o ora jos, bietul, nevrand sa mearga la spital cu toate insistentele noastre. De ce? Ii era frica de ce urma sa afle. Ei…pana la urma am reusit sa il convingem si am chemat in sfarsit ambulanta (nu de alta dar nu putea sa mearga deloc. Deloc!). Intre timp, noi evident ne-am pierdut tot cheful de distractie si am plecat la mine acasa sa reflectam. Aveam autobuz inapoi la 11 jumate, era ora 10 si jumatate si el inca nu primise rezultatul razelor. Noi ne faceam deja planuri….asa ca daca il interna din nefericire, urma sa dormim la mine. Pana la urma se pare ca s-au gandit si aia sa ne scuteasca de asteptare si l-au trimis acasa spunandu-i ca nu are nimic. (Vezi sa nu..). Ziua urmatoare a mers din nou cu parintii lui la spital si a fost anuntat……stupoare…ca are ruptura de menisc. Pe langa toate astea, a fost operat doar cu o saptamana dupa pentru ca avea puroi in gat.

Asta a fost doar un mic impediment… Dupa 2 zile, baiatu’ si-a facut mjoratul cu piciorul in ghips si acum, dupa operatie, are carje.

Mori!

Pana acum am sters vreo 3 sau 4 propozitii pentru ca nu stiam cu ce sa incep. Si asta pare destul de ciudat in contextul in care ceea ce vreau sa va povestesc nu e cine stie ce..

Acum vreoo…. (cate?) cred ca 3 zile am fost in vizita de curtoazie la o matusa (cu o verisoara la pachet). Am ajuns si noi frumusel la calculator (eram cu vara-mea si cu frate-mio) si ne-am pus pe cautat ceva cu care sa ne omoram timpul. Si asa am ajuns pe un blogulet unde din greseala am gasit un test care cica ne putea spune pe ce data (sau ceva de genul) o sa murim. Ei…mie mi se parea destul de creepy chestia asta asa ca nu am avut nici cea mai mica intentie sa-l fac. Adi in schimb…..era de un entuziasm ciudat. Concluzie? I-a trebuit sa faca testul. Dupa vreo 30 de intrebari ciudatele…in sfarsit ajungem la un pas de raspuns….care zicea: ”rezultatul tau este ingrijorator” – DACA VREI SA AFLI MAI MULTE, DA UN SMS LA NUMARUL (nu stiu care)…..(fara taiat)! Baaai…… Deci era de asteptat. Voi stiti ce dezamagire pe bietul copil cand a vazut ca nu-si poate afla data mortii? Groaznic! Si in plus…..ca sa platesti abonamentul dupa un sms de genul ala tre’ sa-ti vinzi casa.

Si voi v-ati lovit de raspunsuri din astea, nu? (evident ca da:)) )

O alta continuare si un final vag. Asta pana maine

Stiti ce s-a intamplat? S-a intamplat ca azi am fost la un fel de intalnire cu un nene scriitor local pe care il cheama Cornel Nistea. Acolo….a fost clasa mea….si clasa celui in cauza. la un moment dat se dadeau autografe si primesc un mesaj: ”Tu nu vrei autograf scumpo?” Baaai…da’ nici chiar asa. Adica…aschilopatu’ m-a mintit in fata. Las’ ca vede el maine furia unei minti chinuite! Pe cuvant…..de data asta nu o sa mai fiu blanda. Adica….”Javra ordinara!!!  Marturiseste! Acum, am spus!!”

Later edit:  Pentru azi era stabilit macelul…numai ca… Numai ca nu a fost chiar asa frumos. In timp ce il intrebam FOARTE POLITICOS daca vrea sa-si schimbe declaratia in: ”Da! Marturisesc! Eu am fost! ma vei putea ierta vreodata?”, el radea. Ca si data trecuta. De ce? Pentru ca pur si simplu ii venea sa rada. X(. Acum sunt si mai sigura decat inainte ca are o legatura. Bineinteles…nu o sa recunoasca in veci pururi, asa ca o sa o las balta pe moment. (pana data viitoare. pot sa am rabdare)

Continuare. si final fericit (cred..)

Ba….sa vedeti….

Stiti ca urma sa distrug pe cineva azi? Nu am mai distrus. De ce? Pai bine,..puteam sa fiu si eu un pic mai drastica, dar cand i-am vazut noua freza………mi-am pierdut toate gandurile si m-am pus pe ras. (deci….doamne….nici nu va puteti imagina ce shod e). Apoi….dupa ce mi-am revenit i-am prezentat succint situatia si l-am intrebat frumos daca stie ceva despre asta. Intre timp….radea usor si tot zambea. Asta pentru ca (dupa spusele lui) is shoada cand povestesc. Probabil pentru ca am o intonatie asa ciudata si gesticulez destul de mult. Raspunsul lui a fost ca nu stie nimic. Si parea foarte sincer. Mai ales din moment ce si eu radeam de neparul lui:)) Acum…om trai si om vedea. Important e ca tipul nu m-a mai sunat…..

Prostii cotidiene

Bai…nu stiu din ce motiv..in ultimul timp am devenit tot mai des tinta unor ”chestii” (ca nu stiu cum sa le zic) cam dubioase. Acu’ ma suna unu care zice ca ma place si chestii din astea..in plus…..cica are numarul de la o prietena de-a mea din alta scoala. Am vorbit cu acea prietena si mi-a zis ca nu a dat numarul nimanui. Nu-mi plac vrajelile astea. Dar presimt ca luni o sa ‘distrug’ pe  cineva. mai mult ca sigur!

Later edit: maine. da… maine. maine o sa scriu:))

Vreti? Da, da?

Ce prostie. Zisesem ca o sa va povestesc cum a fost la party-uri. Acu’ nu am timp de tot dar am sa pun un later edit.

Bai…sa incepem cu colindatul. Ca de obicei (stiti ca am mai scris un articol unde explicam cum decurge asta) am fost 20 (prea multi) si ne-am certat (si asta prea mult). Ne-am certat cand a trebuit sa ne intalnim sa ne hotaram cine vine, ne-am certat cand in sfarsit am hotarat cine vine si ne-am certat cu 10 minute inainte sa plecam pentru ca cineva a intarziat. Bun….in prima noapte a fost cam plictisitor (si nu m-am enervat asa tare). Cam pe la 4 jumate eram chiauna….nu mai vedeam nimic….vroiam doar sa dorm. M-a ridicat cineva din pat si daca nu ma tinea bine ii dadeam un cap hotarat podelei (ca tot io-s aia cu podeaua). La ora 5 am fost acasa….pe la 5 si ceva in pat….pe la 6 si ceva dormeam. Toate s-au schimbat in a doua seara cand am mancat ca sparta tot ce prindeam (zau..daca m-ati fi vazut v-ati fi speriat de mine) si m-am plictisit la inceput. Apoi am ras (cum naiba sa lingi farfuria cu prajituri?=)) ) si apoi m-am enervat. Enervarile astea la mine sunt personale, asa ca nu am sa comentez. Dupa ce m-am enervat…m-a ”dezenervat” cineva si am dansat. In sfarsit…la ultima casa (am ajuns pe la 4 jumate) ne-am dezlantuit si dansam ca disperatii. La 6 noi inca dansam. Afara incepuse sa se simta o briza venita tocmai pentru noi de la 600 de km in directia marii. In orice caz era foarte placuta. Pe langa asta am alunecat (era polei) si am luat si apa la botosei. Urat…

Hellllooooouuuu. din nou:D

Eii…..dupa un  abandon asa de brusc…I’m back! As vrea sa spun ca si cu forte proaspete, dar nu-i deloc asa. Toata vacanta am tinut-o numai in petreceri. Si nu orice fel de petreceri ci doar din alea care tin pana dimineata. In concluzie sunt ruptaa…….am pierdut vreo 5 nopti plus inca vreo 3 in care am facut de paza pentru ca imi stricasem prea rau programul. Acum vreau doar sa dorm….si sa dorm…si sa dorm…si in niciun caz sa ma trezesc maine dimineata la 7. Dar am sa ma conformez…..ce sa-i facem.. Aa…si scoala. Da. Scoala. Nu am facut nimic in aceste 2 saptamani. Chiar nimic. De fapt am scris un articol pe care ma gandesc sa-l arunc la gunoi pentru ca din pacate cuprinde toata lipsa de inspiratie de la momentul respectiv. In afara de articol (dupa planurile mele ar fi trebuit sa fie vreo 5 dar lipsa de somn si-a spus cuvantul) am reusit in sfarsit sa imi termin ”Fantoma de la opera” pe care o incepusem de vreo luna (groaznic de plicticoasa) si pe langa, sa mai citesc si ”Trei camarazi” (de tovarasu’ Remarque) care mi-a lasat o impresie foarte placuta. Macar din punctul asta de vedere acum sunt multumita. Maine sau poimaine o sa va povestesc cu amanunte cum a fost la chefuri. Acum…..noapte buna:)

Rox la munte:))

Sa nu va fie dor de mine ca-s la munte:)). Si mai stiti ce planuri imi facusem? Ei bine…..de cand am ajuns am stat doar in casa ferita pana in maduva oaselor de frig. Nu m-am dat cu sania, cu celofanul….pur si simplu am vegetat. Nu e bine, nu?:)

De fapt…chiar acum am fost invitata la o saniuta…cred ca am sa ma duc. Dar stau putin. Chiar nu am chef sa racesc:D